A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, -astăzi , !
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;
Sărutandu-i mana dreaptă, ea m-a strans la piept duioasă,
Si intreband-o cate-toate, am intrat apoi in casă.
Inlăuntrul casei mele, -cată brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrane să se creadă intrun palat:
Nu indrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multă grijă, calcă doar pe-alături de covoare !
Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, in lege
Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa unui rege.
Şi abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă.
-
Niţel unt, iar colo-n traistă nişte nuci, vreo două sute>...
Şi cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute.
-
Să mai văd odată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume !
Caierul mi-i pe sfarşite...maine poate-şi curmă firul
Si intre patru blăni de scanduri să mă cheme cimitirul...
Jale mi-e, de voi mămucă, dar visez chiar şi deşteaptă,
Cum pe-o margine de groapă bietul taică-tu m-aşteptă...
Tu odorul mamii in urmă să te-aduni cu fraţii-acasă,
Şi să-mparţi agonisirea de pe urma lui rămasă;
Lui Codin să-i dai pămantul de la moară şi cu via;
Vaca şi-un pogon de luncă , maică, să le ia Măria;
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre paraie;
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Niculae,
Iară tu, ca mai cu stare decat fraţii zisi pe nume,
Să iei casa-n care ţi-a fost dat să vii pe lume...
Cand şi cand, in miezul verii sau de Paşti - să vadă satul
Cum imi vine, ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul
Şi-avand tihnă, şi odihnă - la venire sau plecare,-
S-aprinzi şi la groapa maichii cate-un pui de lumanare>..
..........................................................................
A tăcut apoi bătrana şi-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poală, se-ntalneau cu ale mele.
Sursa spirituala: Dedicatia poetului Vasile Militaru catre dragul său prieten George Enescu
Sursa fizica: Copie manuscrisa dupa o carte proscrisa
Data: 1961